Barourile din Romania, nu, nu este o greseala, asa dupa cum bine
se stie exista in acest moment, in fapt de mai bine de 8 ani o
dualitate in ceea ce priveste forma de organizare a corpurilor de
avocati din tara noastra.
Astfel avem Uniunea Nationala a Barourilor din Romania “traditionala” (fara acte) si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania varianta Bota ( dr.av. Pompiliu Bota)- in care sunt inscrise singurele Barouri Legale din Romania, ce detin acte de infiintare conform legislatiei in vigoare.
Astfel la aceasta ora exista cate doua barouri in fiecare judet al tarii: unul legal infiintat , iar altul , asa zis “traditional”. Intre aceste barouri bineinteles ca exista o mare concurenta, in primul rand datorita conditiilor de admitere si a contributiilor care trebuiesc platite lunar.
Conform Constitutiei Romaniei natura juridica a oricarei persoane juridice in Romania este data de natura proprietatii sale. Astfel, in conditiile existentei proprietatii publice avem de a face cu persoane juridice de drept public, iar in conditiile existentei proprietatii private avem de a face cu persoane juridice de drept privat.
Conform art. 48(2) din Legea nr. 51/1995, patrimoniul si bugetul propriu al baroului se realizeaza din contributia avocatilor in cotele stabilite de catre consiliul baroului. Sub acest aspect bunurile baroului sunt proprietate privata, in consecinta baroul este o entitate juridica de drept privat.
Conform alin 1 al art.48 din acelasi act normativ, baroul este este constituit din toti avocatii dintr-un judet. In consecinta, fiind vorba de o persoana juridica de drept privat, aceasta se supune reglementarilor prevazute in Decretul nr. 31/ 1954, Legea 21/ 1924 (pana in anul 2000) si OG 26/ 2000 in prezent.
Profesia de avocat, conform art.1 din Legea nr. 51/ 1995, este libera si independenta, cu organizare si functionare autonoma.
Coroborand art. 1 cu art. 48 din aceeasi Lege nr. 51/ 1995, in mod evident suntem in fata unei organizatii profesionale care se constituie (se infiinteaza) in baza dreptului constitutional la libera asociere, prin manifestarea de vointa facuta liber de catre membrii sai. Aceasta entitate juridica nu este supusa vreunei subordonari in fata institutiilor statale, avand organe proprii de conducere liber alese.
In aceste conditii, pentru dovedirea si probarea manifestarii de vointa a membrilor sai, entitatea profesionala trebuie sa indeplineasca conditiile de constituire valabile pentru orice alta persoana de drept privat. Respectiv sa posede un act constitutiv semnat de membrii fondatori, in forma autentica, ceea ce poate proba constituirea entitatii.
Interesant este faptul ca legiuitorul roman recunoaste ca aceste entitati “barouri” au personalitate juridica, dar acest lucru nu este egal cu dobandirea sau acordarea personalitatii juridice de catre acesta.
Pentru a intelege acest aspect se precizeaza ca exemplificare, faptul ca Legea 31/1990 in art.1 alin.2 statueaza faptul ca societatile comerciale sunt persoane juridice, dar acest lucru nu este suficient pentru dobandirea personalitatii juridice, astfel dupa cum bine cunoasteti, societatile in vederea infiintarii trebuie sa detina un act constitutiv si sunt obligate a urma o intreaga procedura pentru a dobandi personalitatea juridica.
In mod identic art.1 alin.2 din OG 26/ 2000 recunoaste faptul ca asociatiile si fundatiile sunt persoane de drept privat, insa acestea pentru a dobandi personalitate juridica sunt obligate a urma procedura de constituire si inscriere in registrul peroanelor juridice.
Art.1 alin 3 din OG 26/ 2000 precizeaza in mod imperativ care sunt entitatile juridice – persoanele juridice de drept privat cu scop nepatrimonial – ce nu intra sub incidenta acestei ordonante, respectiv: partidele politice, sindicatele si cultele religioase.
Astfel aprecierile si declaratiile acestor “avocati traditionali” precum ca entitatea juridica “barou” nu intra sub incidenta acestei ordonante este eronata.
In lipsa actelor de constituire in forma autentica si a inregistrarii persoanelor juridice “barouri” in registrul persoanelor juridice ale instantelor judecatoresti “barourile traditionale” au in prezent statutul si regimul unor entitati juridice neregulat constituite. Faptul ca aceste entitati juridice nici pana in prezent nu au dobandit personalitate juridica, recunoscuta de catre legiuitor, se datoreaza lipsei de diligenta, a conducerii acestor “barouri traditionale” si a conducerii Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR) de care apartin si in care sunt inscrise. Astfel la data de 09 Iulie 1995, data intrarii in vigoare a Legii 51 (legea avocaturii), acestia nu au depus eforturile necesare pentru a constituii aceste “Barouri traditionale” in mod legal, in temeiul Legii speciale nr. 21/ 1924, in asociatii profesionale cu scop nepatrimonial.
Conform Decretului nr. 31/ 1954, numai persoanele juridice de drept public se infiinteaza direct prin lege, pe cand persoanele juridice de drept privat sunt obligate, functie de scopul lor (patrimonial sau nu) de a se supune reglementarilor legilor speciale in materie, respectiv Legea 31/ 1990; Legea nr. 21/ 1924, OG nr. 26/2000.
In consecinta “Barourile traditioanle” nefiind stat in stat iar Legea 51/ 1995 nefiind mai presus de Constitutia Romaniei, acestea sunt obligate sa respecte si sa se conformeze reglementarilor cu privire la dobandirea personalitatii juridice ca orice alta persoana juridica de drept privat cu scop nepatrimonial.
Aceasta stare de fapt si de drept rezulta cu certitudine si din evoulutia cronologica a actelor normative de organizare a avocaturii in Romania:
Astfel, conform legii avocaturii din 21 februarie 1923 Uniunea Avocatilor din Romania si Barourile erau persoane juridice de drept public.
Acelasi caracter de institutie de drept public s-a perpetuat si in ceea ce priveste Uniunea Barourilor din Romania si barourile inscrise in acestea. Prin Legea nr. 509/ 05.09.1940 pentru organizarea corpului de avocati din Romania, in art. 6 se prevedea: “Uniunea Barourilor din Romania si barourile sunt persoane juridice de drept public”. Decanii barourilor, membrii consiliului, presedintele Uniunii Barourilor, Consiliul General al Uniunii si Comisia Permanenta a Uniunii se supuneau autoritatii publice, respectiv Ministerului de Justitie.
Prin Legea nr. 3 din 17.01.1948 – pentru desfiintarea barourilor si infiintarea Colegiilor de avocati din Romania, barourile si Uniunea Avocatilor din Romania s-au desfiintat ca persoane juridice.
In locul Barourilor s-au infiintat Colegiile de Avocati pe judete , iar in locul Uniunii Barourilor – Uniunea Colegiilor de Avocati din Romania, cu drepturile si obligatiile prevazute in Legea 509 din 05.09.1940, acestea fiind persoane juridice de drept public care se supuneau in continuare autotitatii publice-Ministerul de Justitie.
Prin Decretul nr. 39 din 14.02.1950, privitor la profesiunea de avocat, Colegiile de avocati conform art. 3 din acest decret, erau personae juridice de drept public si erau supuse controlului Ministerului Justitiei. In temeiul acestui decret functionau numai in judete colegiile de avocati, ne-existind la nivel national vreo forma asociativa a acestor colegii judetene.
Decretul 39/1950 a intrat in vigoare la data de 01.04.1950, data la care s-a abrogat Legea pentru organizarea corpului de avocati din Romania din 05.09.1940 precum si orice alta dispozitie contrara acestui Decret.
Prin Decretul nr. 281 din 21 iulie 1954, pentru organizarea si functionarea avocaturii in R.P.R. Colegiile de avocati au devenit organizatii obstesti cu personalitate juridica, supuse conducerii Ministerului Justitiei. La nivel central a fost infiintat Consiliul Central al Colegiilor de Avocati din R.P.R., persoana juridica de drept obstesc cu sediul in mun. Bucuresti, supusa autoritatii Ministrului Justitiei. La data intrari in vigoare a Decretului 281/1954 s-au abrogat dispozitiile Decretului 39/ 1950, cu exceptia art 29, 30 si 58.
Prin Decretul Lege nr. 90 din 01.03.1990 privind unele masuri pentru organizarea si exercitarea avocaturii in Romania post-comunista, s-a stabilit organizarea autonoma a profesiei de avocat, art.14 din acest Decret stabilind ca in termen de 15 zile de la adoptarea acestuia se vor constitui organele Uniunii Avocatilor din Romania. La data adoptarii acestui act normativ, conform art.12 s-a inlocuit in cuprinsul Decretului nr. 281/1954 titulatura de Colegiu de avocati cu titulatura de Barou.
Conform art.3 din Decretul-Lege nr. 90/1990 organele avocaturii din Romania au fost definite ca fiind: Congresul Avocatilor din Romania, Consiliul Avocatilor din Romania, Comisia Permanenta a Uniunii, Presedintele Uniunii, Adunarea Generala a Baroului, Consiliul Baroului si Decanul Baroului.
Prin abrogarea art. 5 din Decretul 281/1954 au fost desfiintate Colegiile de avocati ca organizatii obstesti cu personalitate juridica, acestea cat si Consiliul Central al Colegiilor de Avocati fiind scoase de sub autoritatea statului.
Decretul 90/ 1990 recunoaste personalitatea juridica a Uniunii Avocatilor si a Barourilor ca entitati juridice de drept privat cu scop nepatrimonial, in consecinta aceste entitati profesionale trebuiau sa se constituie in termenul de 15 zile prevazut de art.14 din Legea nr.21/ 1924;
Acest lucru insa nu s-a intamplat, astfel ca Barourile si Uniunea Avocatilor din Romania, nu si-au dobandit personalitatea juridica in temeiul legilor speciale: Decretul nr. 31/ 1954 si Legea nr. 21/1924. Asadar acestea au functionat aleatoriu pina la data de 09 iunie 1995 data aparitiei Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Conform art. 43 din Legea 51/1995, baroul este constituit din toti avocatii dintr-un judet, avand personalitate juridica, patrimoniu si buget propriu. In consecinta Baroul este expresia dreptului la libera asociere profesionala al avocatilor dintr-un judet, avand caracter de persoana juridica de drept privat datorita naturii patrimoniului sau, constituit din contributiile membrilor sai in cotele stabilite de catre organele de conducere ale acestei persoane juridice.
Nefiind convocate nici pana azi Adunarile Generale ale tuturor avocatilor dintr-un judet in temeiul Legii 51/1995 pentru constituirea Barourilor de avocati judetene, aceste asociatii profesionale “Barouri” nu s-au infiintat nici pana la aceasta data, ne-existand astfel nici un inscris doveditor in acest sens, nici acte constitutive autentificate si nici vreo inregistrare a acestora in registrul persoanelor juridice.
Nefiind indeplinite conditiile imperative ale art. 43 si art.6 din Legea nr. 51/1995, actualele barouri asa zis “traditionale” nu sunt constituite (infiintate) si in consecinta sunt doar simple entitati fara personalitate juridica – carora in mod absurd le este recunoscuta de catre legiuitor o personalitate juridica pe care insa nu au dobandit-o niciodata cu atat mai putin prin formalitatile necesare impuse de catre legiuitor in acest sens.
Astfel in acest haos a aparut o alternativa legala si anume Barourile Bota respectiv Uniunea Nationala a Barourilor din Romania varianta Bota singurele entitatati cu personalitate juridica atestata prin documente legale si autentice.
Toate afirmatiile acestor “avocati traditionali” cum le place sa fie denumiti, precum ca barourile nu sunt asociatii, nu sunt supuse inregistrarii in registrul persoanelor juridice si ca nu le sunt astfel aplicabile dispozitiile Decretului nr. 31/1954 si/sau ale Legii nr. 21/1924 privind asociatiile si fundatiile respectiv OG 26/2000 sunt eronate.
O alta explicatie pe care acesti “avocati” o sustin este aceea ca Legea nr 51/ 1995 nu prevede necesitatea indeplinirii unor formalitati pentru dobandirea de catre barou a personalitatii juridice – motivate de faptul ca anterior anului 1948 au existat barouri de avocati care ulterior s-au transformat in colegii – revenindu-se ulterior la denumirea de barou. Probabil ca nu se cunosc si inteleg dispozitiile legislative , prezentate mai sus, si astfel nu se cunoaste ca, in realitate aceste entitati au fost desfiintate prin actele normative aparute in decursul istoric.
Exista chiar si sustinerea eronata ca aceste “barouri taditionale”, sunt infiintate prin Legea 51/1995 – o ineptie – chiar titulatura acesti legi ne lamureste pe deplin, este vorba de “Lege pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat” – nicidecum lege de infiintare a unor barouri sau uniuni de barouri.
In concluzie, avand in vedere lipsa de reactie a organelor statului in ceea ce priveste acest haos si aceasta dualitate, este de asteptat ca aceasta situatie sa mai treneze inca multi ani de azi inainte.
Este deci, optiunea fiecarui cetatean sa decida ce fel de avocat ii va reprezenta interesele.
Astfel avem Uniunea Nationala a Barourilor din Romania “traditionala” (fara acte) si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania varianta Bota ( dr.av. Pompiliu Bota)- in care sunt inscrise singurele Barouri Legale din Romania, ce detin acte de infiintare conform legislatiei in vigoare.
Astfel la aceasta ora exista cate doua barouri in fiecare judet al tarii: unul legal infiintat , iar altul , asa zis “traditional”. Intre aceste barouri bineinteles ca exista o mare concurenta, in primul rand datorita conditiilor de admitere si a contributiilor care trebuiesc platite lunar.
Conform Constitutiei Romaniei natura juridica a oricarei persoane juridice in Romania este data de natura proprietatii sale. Astfel, in conditiile existentei proprietatii publice avem de a face cu persoane juridice de drept public, iar in conditiile existentei proprietatii private avem de a face cu persoane juridice de drept privat.
Conform art. 48(2) din Legea nr. 51/1995, patrimoniul si bugetul propriu al baroului se realizeaza din contributia avocatilor in cotele stabilite de catre consiliul baroului. Sub acest aspect bunurile baroului sunt proprietate privata, in consecinta baroul este o entitate juridica de drept privat.
Conform alin 1 al art.48 din acelasi act normativ, baroul este este constituit din toti avocatii dintr-un judet. In consecinta, fiind vorba de o persoana juridica de drept privat, aceasta se supune reglementarilor prevazute in Decretul nr. 31/ 1954, Legea 21/ 1924 (pana in anul 2000) si OG 26/ 2000 in prezent.
Profesia de avocat, conform art.1 din Legea nr. 51/ 1995, este libera si independenta, cu organizare si functionare autonoma.
Coroborand art. 1 cu art. 48 din aceeasi Lege nr. 51/ 1995, in mod evident suntem in fata unei organizatii profesionale care se constituie (se infiinteaza) in baza dreptului constitutional la libera asociere, prin manifestarea de vointa facuta liber de catre membrii sai. Aceasta entitate juridica nu este supusa vreunei subordonari in fata institutiilor statale, avand organe proprii de conducere liber alese.
In aceste conditii, pentru dovedirea si probarea manifestarii de vointa a membrilor sai, entitatea profesionala trebuie sa indeplineasca conditiile de constituire valabile pentru orice alta persoana de drept privat. Respectiv sa posede un act constitutiv semnat de membrii fondatori, in forma autentica, ceea ce poate proba constituirea entitatii.
Interesant este faptul ca legiuitorul roman recunoaste ca aceste entitati “barouri” au personalitate juridica, dar acest lucru nu este egal cu dobandirea sau acordarea personalitatii juridice de catre acesta.
Pentru a intelege acest aspect se precizeaza ca exemplificare, faptul ca Legea 31/1990 in art.1 alin.2 statueaza faptul ca societatile comerciale sunt persoane juridice, dar acest lucru nu este suficient pentru dobandirea personalitatii juridice, astfel dupa cum bine cunoasteti, societatile in vederea infiintarii trebuie sa detina un act constitutiv si sunt obligate a urma o intreaga procedura pentru a dobandi personalitatea juridica.
In mod identic art.1 alin.2 din OG 26/ 2000 recunoaste faptul ca asociatiile si fundatiile sunt persoane de drept privat, insa acestea pentru a dobandi personalitate juridica sunt obligate a urma procedura de constituire si inscriere in registrul peroanelor juridice.
Art.1 alin 3 din OG 26/ 2000 precizeaza in mod imperativ care sunt entitatile juridice – persoanele juridice de drept privat cu scop nepatrimonial – ce nu intra sub incidenta acestei ordonante, respectiv: partidele politice, sindicatele si cultele religioase.
Astfel aprecierile si declaratiile acestor “avocati traditionali” precum ca entitatea juridica “barou” nu intra sub incidenta acestei ordonante este eronata.
In lipsa actelor de constituire in forma autentica si a inregistrarii persoanelor juridice “barouri” in registrul persoanelor juridice ale instantelor judecatoresti “barourile traditionale” au in prezent statutul si regimul unor entitati juridice neregulat constituite. Faptul ca aceste entitati juridice nici pana in prezent nu au dobandit personalitate juridica, recunoscuta de catre legiuitor, se datoreaza lipsei de diligenta, a conducerii acestor “barouri traditionale” si a conducerii Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR) de care apartin si in care sunt inscrise. Astfel la data de 09 Iulie 1995, data intrarii in vigoare a Legii 51 (legea avocaturii), acestia nu au depus eforturile necesare pentru a constituii aceste “Barouri traditionale” in mod legal, in temeiul Legii speciale nr. 21/ 1924, in asociatii profesionale cu scop nepatrimonial.
Conform Decretului nr. 31/ 1954, numai persoanele juridice de drept public se infiinteaza direct prin lege, pe cand persoanele juridice de drept privat sunt obligate, functie de scopul lor (patrimonial sau nu) de a se supune reglementarilor legilor speciale in materie, respectiv Legea 31/ 1990; Legea nr. 21/ 1924, OG nr. 26/2000.
In consecinta “Barourile traditioanle” nefiind stat in stat iar Legea 51/ 1995 nefiind mai presus de Constitutia Romaniei, acestea sunt obligate sa respecte si sa se conformeze reglementarilor cu privire la dobandirea personalitatii juridice ca orice alta persoana juridica de drept privat cu scop nepatrimonial.
Aceasta stare de fapt si de drept rezulta cu certitudine si din evoulutia cronologica a actelor normative de organizare a avocaturii in Romania:
Astfel, conform legii avocaturii din 21 februarie 1923 Uniunea Avocatilor din Romania si Barourile erau persoane juridice de drept public.
Acelasi caracter de institutie de drept public s-a perpetuat si in ceea ce priveste Uniunea Barourilor din Romania si barourile inscrise in acestea. Prin Legea nr. 509/ 05.09.1940 pentru organizarea corpului de avocati din Romania, in art. 6 se prevedea: “Uniunea Barourilor din Romania si barourile sunt persoane juridice de drept public”. Decanii barourilor, membrii consiliului, presedintele Uniunii Barourilor, Consiliul General al Uniunii si Comisia Permanenta a Uniunii se supuneau autoritatii publice, respectiv Ministerului de Justitie.
Prin Legea nr. 3 din 17.01.1948 – pentru desfiintarea barourilor si infiintarea Colegiilor de avocati din Romania, barourile si Uniunea Avocatilor din Romania s-au desfiintat ca persoane juridice.
In locul Barourilor s-au infiintat Colegiile de Avocati pe judete , iar in locul Uniunii Barourilor – Uniunea Colegiilor de Avocati din Romania, cu drepturile si obligatiile prevazute in Legea 509 din 05.09.1940, acestea fiind persoane juridice de drept public care se supuneau in continuare autotitatii publice-Ministerul de Justitie.
Prin Decretul nr. 39 din 14.02.1950, privitor la profesiunea de avocat, Colegiile de avocati conform art. 3 din acest decret, erau personae juridice de drept public si erau supuse controlului Ministerului Justitiei. In temeiul acestui decret functionau numai in judete colegiile de avocati, ne-existind la nivel national vreo forma asociativa a acestor colegii judetene.
Decretul 39/1950 a intrat in vigoare la data de 01.04.1950, data la care s-a abrogat Legea pentru organizarea corpului de avocati din Romania din 05.09.1940 precum si orice alta dispozitie contrara acestui Decret.
Prin Decretul nr. 281 din 21 iulie 1954, pentru organizarea si functionarea avocaturii in R.P.R. Colegiile de avocati au devenit organizatii obstesti cu personalitate juridica, supuse conducerii Ministerului Justitiei. La nivel central a fost infiintat Consiliul Central al Colegiilor de Avocati din R.P.R., persoana juridica de drept obstesc cu sediul in mun. Bucuresti, supusa autoritatii Ministrului Justitiei. La data intrari in vigoare a Decretului 281/1954 s-au abrogat dispozitiile Decretului 39/ 1950, cu exceptia art 29, 30 si 58.
Prin Decretul Lege nr. 90 din 01.03.1990 privind unele masuri pentru organizarea si exercitarea avocaturii in Romania post-comunista, s-a stabilit organizarea autonoma a profesiei de avocat, art.14 din acest Decret stabilind ca in termen de 15 zile de la adoptarea acestuia se vor constitui organele Uniunii Avocatilor din Romania. La data adoptarii acestui act normativ, conform art.12 s-a inlocuit in cuprinsul Decretului nr. 281/1954 titulatura de Colegiu de avocati cu titulatura de Barou.
Conform art.3 din Decretul-Lege nr. 90/1990 organele avocaturii din Romania au fost definite ca fiind: Congresul Avocatilor din Romania, Consiliul Avocatilor din Romania, Comisia Permanenta a Uniunii, Presedintele Uniunii, Adunarea Generala a Baroului, Consiliul Baroului si Decanul Baroului.
Prin abrogarea art. 5 din Decretul 281/1954 au fost desfiintate Colegiile de avocati ca organizatii obstesti cu personalitate juridica, acestea cat si Consiliul Central al Colegiilor de Avocati fiind scoase de sub autoritatea statului.
Decretul 90/ 1990 recunoaste personalitatea juridica a Uniunii Avocatilor si a Barourilor ca entitati juridice de drept privat cu scop nepatrimonial, in consecinta aceste entitati profesionale trebuiau sa se constituie in termenul de 15 zile prevazut de art.14 din Legea nr.21/ 1924;
Acest lucru insa nu s-a intamplat, astfel ca Barourile si Uniunea Avocatilor din Romania, nu si-au dobandit personalitatea juridica in temeiul legilor speciale: Decretul nr. 31/ 1954 si Legea nr. 21/1924. Asadar acestea au functionat aleatoriu pina la data de 09 iunie 1995 data aparitiei Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Conform art. 43 din Legea 51/1995, baroul este constituit din toti avocatii dintr-un judet, avand personalitate juridica, patrimoniu si buget propriu. In consecinta Baroul este expresia dreptului la libera asociere profesionala al avocatilor dintr-un judet, avand caracter de persoana juridica de drept privat datorita naturii patrimoniului sau, constituit din contributiile membrilor sai in cotele stabilite de catre organele de conducere ale acestei persoane juridice.
Nefiind convocate nici pana azi Adunarile Generale ale tuturor avocatilor dintr-un judet in temeiul Legii 51/1995 pentru constituirea Barourilor de avocati judetene, aceste asociatii profesionale “Barouri” nu s-au infiintat nici pana la aceasta data, ne-existand astfel nici un inscris doveditor in acest sens, nici acte constitutive autentificate si nici vreo inregistrare a acestora in registrul persoanelor juridice.
Nefiind indeplinite conditiile imperative ale art. 43 si art.6 din Legea nr. 51/1995, actualele barouri asa zis “traditionale” nu sunt constituite (infiintate) si in consecinta sunt doar simple entitati fara personalitate juridica – carora in mod absurd le este recunoscuta de catre legiuitor o personalitate juridica pe care insa nu au dobandit-o niciodata cu atat mai putin prin formalitatile necesare impuse de catre legiuitor in acest sens.
Astfel in acest haos a aparut o alternativa legala si anume Barourile Bota respectiv Uniunea Nationala a Barourilor din Romania varianta Bota singurele entitatati cu personalitate juridica atestata prin documente legale si autentice.
Toate afirmatiile acestor “avocati traditionali” cum le place sa fie denumiti, precum ca barourile nu sunt asociatii, nu sunt supuse inregistrarii in registrul persoanelor juridice si ca nu le sunt astfel aplicabile dispozitiile Decretului nr. 31/1954 si/sau ale Legii nr. 21/1924 privind asociatiile si fundatiile respectiv OG 26/2000 sunt eronate.
O alta explicatie pe care acesti “avocati” o sustin este aceea ca Legea nr 51/ 1995 nu prevede necesitatea indeplinirii unor formalitati pentru dobandirea de catre barou a personalitatii juridice – motivate de faptul ca anterior anului 1948 au existat barouri de avocati care ulterior s-au transformat in colegii – revenindu-se ulterior la denumirea de barou. Probabil ca nu se cunosc si inteleg dispozitiile legislative , prezentate mai sus, si astfel nu se cunoaste ca, in realitate aceste entitati au fost desfiintate prin actele normative aparute in decursul istoric.
Exista chiar si sustinerea eronata ca aceste “barouri taditionale”, sunt infiintate prin Legea 51/1995 – o ineptie – chiar titulatura acesti legi ne lamureste pe deplin, este vorba de “Lege pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat” – nicidecum lege de infiintare a unor barouri sau uniuni de barouri.
In concluzie, avand in vedere lipsa de reactie a organelor statului in ceea ce priveste acest haos si aceasta dualitate, este de asteptat ca aceasta situatie sa mai treneze inca multi ani de azi inainte.
Este deci, optiunea fiecarui cetatean sa decida ce fel de avocat ii va reprezenta interesele.
